Nu o sa incepem nici cu “Muica” nici cu “fuseram” pentru ca gasca stransa de noi nu a inclus niciun membru familiarizat cu limbajul, portul sa micile obiceiuri din zona Olteniei, ba chiar eu, organizatorul eram cel mai apropiat zonei, si locurilor vizitate, si am vrut sa facem o excursie pe intelesul celor care ni s-au alaturat in cele 3 zile pline. Relaxare, mancare, deschis sticle.
Inceput vineri de dimineata, cu cafea, salutari si facut cunostinta pentru ca am avut oameni noi in aceasta incursiune, fete predominant, moldovence in special.:) Am zambit cand am aflat, da, recunosc. Gasca frumoasa, zambete, atmosfera de sarbatoare, din masina pana la culcare. Ma rog, pana la tantari, si poate apoi pana la culcare.
Primul nostru obiectiv a fost Ansamblul Residential Potlogi. Scoate tu cuvantul residential de acolo si inlocuieste-l cu “Brancovenesc” ca desi suna amuzant, Brancoveanu avea 14 locatii de genul asta, ridicate pentru copii lui in general, astazi ar fi fost un latifundiar si un intreprinzator, in timpurile lui, un om generos de o calitate aparte. Google stie mai multe povesti despre el.
Conac frumos, povestea locurilor si a cladirii in sine poate putin trista, dar doamna Mihaela a fost un ghit tare placut, dedicat si cu un deosebit simt al umorului, parca ne-a facut sa simtim si mai bine locul si sa ne bucuram mai tare de curte si labirintul iverzit din gradina. Ne-ar placea sa ne mutam aici dar nu prea vazusem calorifere pentru sezonul rece si ne-am razgandit.
Iti place sa te bucuri de istorie si sa te ia tristetea? Nici noua, dar uite ca asta face Memorialul Puscaria Pitesti, pentru mine cel mai autentic obiectiv de pe la noi. Ghizi extrem de bine pregatiti, pret decent pentru ce ofera (40 ron) si o incursiune prin istoria locului de mai bine de doua ore pline, care parca nu te bucura asa te tare, dar cu siguranta te imbogateste cultural.
Pranz cu fetele, padure, rasete, ne-am cunoscut la un pahar, ca parca vanul nostru (masina) nu-ti ofera posibilitatea asta in mers. Ialomita, Roman, Bicaz, Braila, Pascani si Tulcea, nu este o cursa regulata a CFR ci zonele de unde ale noastre mandre sunt originare. Despre originalitate, vorbim in ziua de sambata, sau joi, vorba lui Chirila. Bine fie vorba aici, pe cea din Tulcea o cunosc de mai bine de 12 ani si i-am luat anii trecuti si un inel, dar ramane intre noi asta. Multumesc, apreciez.
Daca tot a fost portie de cominusm, hai sa continuam si sa mergem la Atletul Albanez sa bem ceva ca s 37 grade si suntem toti insetati. Citronada, Oranjada sau braga? Le-am gustat pe toate trei si a castigat cea de a patra, inghetatata. Am ales la cornet cu cate doua cupe. Bune, atat scriu aici.
Seara, Port Cultural Cetate, locul unde pentru 7 ani consecutivi, din 2012 am fost parte a unui festival de film organizat de o prietena buna si parca sfarsitul lunilor august pentru mine aveau o altfel de noima mai mereu, si uite asa am construit zilele acestea cu un scop. Mi-a placut locul asta, da locul lui Dinescu, din prima zi si parca si ieri, duminica 25 iunie mi-a placut la fel de mult, desi imi lipseau serile cu film si zambetele unor cunoscuti de acolo.
Fetele, desi s-au vaitat de tantari, de parca eu nu am mai avut loc sa zic nimic si ii lasam sa ma devoreze, caci eram barbatul grupului. Zambitoare, au stat la taclale si s-au bucurat de o seara, un pahar si putina liniste dupa o zi plina si ore bune de stat in masina. Drumul pana la Cetate, din Craiova poate fi superb daca vrei sa descriem scurt, cu vai frumoase, cu cateva dealuri inverzite si poate daca ai imaginatie, o portie mica de Toscana se poate afla in cei 75 km de la Craiova la destinatia noastra finala. Nu as vrea sa-ti propun sa vii cu vin de acasa, dar daca nu-l bei sprit pe cel de la Dinescu, ia-ti o bere sau un vin rosu, chiar daca e cald si vara.
Sambata? e ziua aia de dinaintea celei in care se merge la biserica, daca o ai libera, bucura-te de ea, aproape ca asa am facut si noi cu sambata noastra, ba chiar am petrecut-o pe apa. Apa sambetei ai zis? Iti povestim daca mergi cu noi intr-o viitoare experienta de unde vine si vorba asta. Dimineata cu petit dejeuner oltenesc si produse de casa as adauga (oua, legume, carnat, pate si lebar sau gem), untul l-am simtit romanesc, poate aici as fi schimbat calitatea, dar nu am venit sa critic ci sa mananc.
Port Cetate – Dubova in doua ore in masina la dus, plimbare doua ore, pranz, doua ore la retur, ceva plimbare, o cafea si cateva poze, asta ne-a costat cam 8-9 ore deci in anii de caine, cam 3 zile intregi, asa ca daca ai caine, nu-i rapi totusi 3 zile din viata pentru plimbarea cu barca.
Barcagiu bun, povesti autentice, bun carmaci si gazda atenta, de luat in calcul pentru o viitoare tura mai lunga. Vrei sa pierzi vremea in Orsova dupa plimbarea cu barca? Iti zicem doar ca o manastire si parcul te pot ajuta sa-ti faci poate pofta de mancare sau sa te bucuri dupa masa de ceva pasi. Apropo, am mancat la Bliss in Dubova niste hamsie de nota 10, berea e la pretul zonei si privelistea e un mini lac Como sa zicem din Italia. Bine am exagerat putin cu comparatia asta, dar e frumos si aici pe terasa, mancarea vine la timp si berea e rece. Nu stiu de ce am dat atata informatie pentru bere, de parca ar conta daca tu bei citronada.
Trecusi prin Severin? Opreste-te si ia-ti un mic plat in chifla, ok o plescavita sa ii zicem, mananca-o in tihna si mergi unde ti-e drumul mai departe, dar satul de dat asta. Seara, cina de la Cetate a fost mult sub asteptari ca gamaj al portiilor, dar gustul a ramas bun, paine de casa, cartofii sau salatele sunt tare bune in continuare, sa nu mai amintesc de carnati.
Ca sa nu mai fii nevoit sa citesti multe randuri iti voi scurta acum povestea duminicii, in care nu am fost la biserica, nici vreo cruce nu am facut, desi eram cu 6 fete si cum zice Creanga in operele lui “Macar una era diferita de celelalte”. Doamne Ajuta, am inceput o zi frumoasa de la ploaie si furtuna in timpul seri la soare si 30 grade la orele 11.
Prima oprire, casa lui Amza Pelea. O casa mica unde certurile intre autoritatile competente sunt de “Romania, te iubesc” ba ca primarul, ba ca proprietarul casei si curtii ar trebui sa deschida, si tot asa. Nu am avut noroc desi sa ai 14 ochi care se uita milos la tine sa deschizi si tu sa refuzi, e greu de imaginat. Am comparat la scara mica cu un actor de la Hollywood si ne-a dat cu minus ca o casa importanta pentru neamul asta de mancatori de sarmale si de baut zaibar sa nu fie deschisa publicului larg si sa o tii in paragina anii intregi, fara a scoate profit. A murit si marketingul papornitei, zaibarului si poate a prazului pentru ca oamenii nu vor mai mult. Despre dezbateri de genul asta, nu aici, la tv seara dupa orele 22.
Concluziile excursiei:
Imi plac tare oamenii frumosi, si nu numai.
Grup integral de fete? Sure why not. Diferentele caracterelor au fost o placere.
Oltenia turistica este putin dezorganizata, lenta si poate codasa la cateva astepte legate de servicii. Obiective greu de descoperit, distante lungi intre ele si as plusa la calitatea in carciumi.
Alcoolul si mancarea inca alatura oamenii si fac discutiile mai interesante.
Drumuri acceptabile, peisaje superbe, locuri de picnic bune.
Plimbarile cu barca, prea saracacioase, lipsite de esenta. As schimba putin, sa fie o experienta care sa contina si plimbarea cu barca nu doar plimbarea.
Mai vreau, mai facem in toamna.
